„Citesc a treia oară și începe să mi se clarifice în minte ceva: voi fi publicat de Adenium. Nu am fost bun de nimic vreme de trei zile, iar luni, înainte de amiază, primesc un telefon prin care eram felicitat”


Cosmin Leucuța (n. 1986) este absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest, Timișoara. A publicat în revista EgoPHobia trei povestiri și trei nuvele. Romanul său de debut, Laptele negru al mamei, este unul din cele două câștigătoare ale Concursului de Debut organizat de Editura Adenium în anul 2013 (secțiunea Proză). A început să scrie la vârsta de 14 ani, luându-se la întrecere cu un prieten pentru a se amuza și a scăpa de plictiseală. Prietenul a renunțat după câteva săptămâni, dar Cosmin a continuat să scrie. În timpul liceului și până la finalul facultății a scris peste 30 de nuvele, pe teme diferite, dintre care șase se pot găsi pe egophobia.ro, iar după ce a terminat facultatea s-a apucat de o poveste care avea să devină al doilea lui roman, și anume Laptele negru al mamei, publicat la Adenium în urma concursului de debut Adenium START.

 

Despre Adenium START

Era o după-masă de vineri, la final de august. Ajung acasă obosit de la lucru și deschid calculatorul. Dau drumul la o melodie (cred că era Rolling Stones, dar putea fi și Muse, cam astea erau obsesiile mele în vremea aceea). Pe net văd un anunț că Adenium își anunța câștigătorii primului concurs de debut. Mi-am adus aminte că trimisesem și eu manuscrisul, dar nu mă așteptam să câștig. Cartea mea era una mai puțin ortodoxă și fusese respinsă de câteva ori, mai ales din motive de ordin structural. Așa că mă las pe spate, dau muzica mai tare și dau click pe link, zicându-mi: „Hai să văd cine își mai scoate cartea…”. Eram deja supărat, pentru că presupuneam că nu fusesem ales. Parcurg preambulul și văd scris cu caractere îngroșate un nume care îmi era familiar. Citesc mai departe și apoi reiau. Las paharul jos, să fiu sigur că nu îmi scapă nimic important. Citesc a treia oară fragmentul și începe să mi se clarifice în minte ceva: voi fi publicat de Adenium. Nu am fost bun de nimic vreme de trei zile, iar luni, înainte de amiază, primesc un telefon prin care eram felicitat.

După săptămâni de convorbiri la telefon, schimb de idei și sugestii referitoare la publicare, am reușit să facem să fie bine, să ne punem de acord și cu coperta, care îmi place foarte mult, fiindcă sunt un tip simplu. La următorul apel telefonic fericit pe care-l primesc aud vocea de la celălalt capăt care-mi spune: „Ne vedem la Gaudeamus!”.